L'Omu-Aliva

Publié le par Foru Corsu

Eiu so alburu natu,
L’omu-Aliva terraniu,
A la terra arradicatu
A lume di sole pagnu.
U mio sognu ghjuventù
Ha cent’anni, mille é più..

E mio radiche memoria
Mi danu suchju di vita,
A richezza d’una storia
Dà i seculi culpita,
Di sale é neve mischjata
Di resistenza impastata.

Cùn li mio vechji cumpagni
Lampemu tramula nova,
Querci, Suvari Castagni,
Vulemu mette à la prova
L’embiu d’una vita umana
E di spartera à cullana.

Mà soffia dà u Punente
Un ventu maestru, forte.
Un’idea arogante
A l’òmacu di a morte
Chi spazza per l’esempiu
L’amore in ogni tempiu.

Face cresce lu marone,
Lascia li renaghji pari,
Spula ogni tradizione
Versu li ricordi rari.
Tuttu torna marcanzia
E di l’omu a pazzia......


....Mà mi godu lu sciroccu
Di disertu lu tesoru;
In core di l’omu scioccu
Sciarba li palazzi in oru;
Mi scalda é m’accarrezza,
Cava à l’ogliu l’amarrezza.

Cirlinu

Publié dans Puesia

Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article